Inițial corporațiile din domeniul farmaceutic aveau ca scop tratarea bolnavilor. Găseau tratamente pentru anumite boli, tratamente pe care le vindeau prin intermediul canalelor medicale tradiționale. Era un business bun, dar limitat sau, în limbajul corporatist actual, nescalabil.
Următoarea evadare a respectivelor companii a constat în atacul asupra medicilor de familie. Pentru prescrierea unor medicamente cu rezultate îndoielnice, companiile au început să „premieze” medicii. Astfel a apărut moda prescrierii, pe lângă tratamentul propriu-zis, a câte unui „nevinovat” antialergic, a unui complex de vitamine care „face bine” s.a.m.d. Și astfel s-a deschis domeniul.
Pasul următor a venit aproape de la sine. Printr-o publicitate dementă, companiile farmaceutice au început să-și vândă produsele direct populației îndobitocite. Așa s-a ajuns la o invazie a farmaciilor în zona de proximitate, farmacii care permanent sunt pline de „bolnavi”. Dacă în perioada Revoluției exista maxim câte o farmacie pentru fiecare cartier, în prezent numărul s-a înzecit. Farmaciile înainte erau goale, iar o bună parte din preparate care se vindeau erau făcute acolo de către farmacist, după rețeta medicului. Acum farmaciile sunt pline, iar farmaciștii - câți mai sunt - au devenit oameni de vânzări. Niciun medic nu mai trimite pacienți cu rețete care să fie preparate în farmacie, ci doldora cu produse frumos colorate, dar dubioase din punct de vedere al eficienței medicale. Asta în cazul în care cei care intră în farmacie mai sunt trimiși de medici după medicamente. În majoritatea covârșitoare, cei care intră în farmacie se auto-tratează după reclamele de la televizor sau cer sfatul farmacistului care le vinde produsele pentru care are target. Știți chestia aia care se întâmplă când mergi să-ți plătești benzina: casiera te întreabă dacă vrei să-ți dea și-o ciocolată, napolitană sau ce naiba i se dă să vândă. La fel e și-n farmacii: dacă prostul cere ceva de durere i se dă Nurofen, cu toate că un preparat generic cu ibuprofen costă de zece ori mai puțin. Dacă e mânat de diaree i se vinde Imodium, cu toate că un clorhidrat de loperamidă generic e de câteva ori mai ieftin. Exemplele pot continua pentru fiecare clasă de medicamente în parte.
Vânzarea medicamentelor către oamenii sănătoși a transformat companiile farmaceutice din companii profesionale închise în companii de bunuri de larg consum. Însă, cu toate că au tembelizat o lume, asta nu le-a fost suficient. În momentul de față se bate toba către migrarea la noul model. Un model pervers către care umanitatea a fost canalizată cu grație.
Așadar am „evoluat” de la a cumpăra medicamente pentru a ne trata afecțiunile la a cumpăra medicamente ca oameni sănătoși. Știu, e o demență, dar asta e realitatea. Probabil că vă gândiți ce-ar mai putea urma de la un asemenea dezastru? Ei bine, urmează ceva de-a dreptul înfiorător: modelul în care plătești pentru a trăi. Ai bani, trăiești, n-au bani, mori. Pare fantezie? Nu e! Vă voi explica în continuare toată tărășenia. De ani buni, OMS tot cântă prohodul unei pandemii. Au încercat cu SARS, cu MERS s.a.m.d. COVID-ul a intrat pe piață la fix. Ce-i cu boala asta? E o viroză ca toate celelalte, dar care e nouă. La intervale mai mult sau mai puțin regulate apare câte un virus mutant. V-am mai spus asta. În secolul trecut am avut trei episoade: Gripa Spaniolă, Gripa Asiatică și Gripa Hong Kong. Toate au fost trecute cu aceeași „schemă”: imunizare în masă. E drept că-n cazul Gripei Asiatice, în SUA a fost dezvoltat și-un vaccin de care lumea a uitat, vaccin care, se spune că „a ajutat” mult la „încheierea epidemiei”. În ciuda celor ce se spun, Gripa Asiatică s-a manifestat tot pe o perioadă de doi ani(1957-1958), similar cu celelalte două pandemii ale secolului: Gripa Spaniolă(1918-1920) sau Gripa Hong Kong(1968-1969). La ce-a ajutat vaccinul?
De ce mor oamenii la tulpinile noi e cât se poate de logic: pentru că oamenii mai și mor. Bătrânii Italiei care-au fost „decimați” de COVID erau mai toți pe moarte. Cu cât le-a scurtat viața COVID-ul? Cu o săptămână, cu o lună? Ceva în genul acesta. Credeți că sunt cinic sau greșesc? Statistica nu dă greș niciodată: la nivel anualizat mortalitatea e aproape neschimbată în toată lumea. Ba, ca efect al diverselor stări de urgență introduse de către autorități, mortalitatea e ușor mai scăzută întrucât nu prea au mai fost accidente de circulație. Dar să nu deviem! Am mai tratat subiectul în trecut, astfel încât nu mai insist. Să vedem însă de ce actuala pandemie este una care va schimba modelul de business al companiilor farmaceutice.
Poate ați remarcat cum, în ziua de Crăciun, o delegație compusă din autorități de rang înalt a întâmpinat la graniță „sfântul vaccin”. O chestiune de un grotesc absolut, specifică țărilor din lumea a treia. Veți fi probabil surprinși dacă veți afla că ceea ce s-a petrecut în România, mai mult sau mai puțin identic, s-a petrecut la nivelul întregii UE. Fix același scenariu l-am văzut și în Italia, Portugalia sau Spania: întâmpinarea vaccinului la graniță și plimbarea sa prin țară cu transmisiuni în direct la toate stațiile TV. Și, mai ales, cu repetarea faptului că „vaccinul e sigur”! Mai mult, mediile neomarxiste au invadat cu imagini imbecile în care vaccinul apărea în ieslea sfântă. Oricât de mult ați critica respectiva acțiune, trebuie să conștientizați că avem de-a face cu un simbolism al lumii care vine.
Am înghițit în perioada care a trecut o tonă de propagandă. Au fost oameni care s-au sinucis când au aflat că au COVID. Ce ne spune asta? Simplu, s-a lucrat la nivel psihic. Oamenilor li s-a indus o frică, știut fiind că atunci când ai un setup psihic precar poți fi manipulat inclusiv medical. Dacă ți se repetă la infinit că „virusul e mortal”, în momentul în care-l iei riști să-ți agravezi starea doar ca efect al setup-ului psihic. Sunt chestiuni cunoscute. Iată-ne acum față în față cu „remediul magic” pentru „virusul mortal”: „vaccinul sigur”. O groază de oameni mi-au spus că-și vor face vaccinul, „doar să scăpăm odată de nebunia asta”. Sunt sigur că numărul celor care vor să-și facă vaccinul este mult mai mare decât ceea ce arată statisticile. Lumea e îndobitocită. Iată cum companiile farmaceutice și-au asigurat un canal pentru cea mai mare parte a populației lumii. Cu puțin ajutor de la state, inclusiv prin măsuri tiranice de tipul celor pe care le-am văzut, își vor asigura peste 90% din populație. Iar ăsta e abia începutul.
Oamenii au fost convinși că „virusul e ucigaș”. Mulți stau în casă din convingere. Dau lupte imaginare și singurul contact cu lumea exterioară e prin intermediul internetului. Iată carnea de tun sau, cum se exprimă mai nou prin mediile farma, înrolații inițiali în noul model de business care s-ar descrie în două propoziții: „Vrei să trăiești? Plătești!”.
În timp ce marea masă a îndobitociților răsuflă ușurată, cretinel de la OMS anunță că o nouă pandemie, de o proporție mult mai mare, se apropie. Masei inițiale de adepți i s-au creat deja instinctele. Ăștia așteaptă cu înfrigurare vaccinarea sperând într-o eliberare imediată. Nu va fi! Teroarea va continua și se va amplifica. Dacă veți asculta „argumentele” care se aduc în favoarea vaccinării vă cruciți: pe de o parte se spune că nu-i nicio problemă dacă te vaccinezi în timp ce ești bolnav, că trebuie să te vaccinezi chiar dacă ai făcut boala. Pe partea cealaltă ți se spune că „imunitatea vaccinului poate fi la fel de mare ca imunitatea naturală”. Păi cum mă „poate fi”??? Atunci de ce mă obligi să mă vaccinez precum oaia dacă deja am imunitate naturală? Cum vine aia cu vaccinarea bolnavilor? Întoarce pe dos tot ce spunea medicina până acum! S-a revoluționat domeniul și noi n-am aflat?
De ce se întâmplă toate aceste idioțenii? Simplu: noul model de business. Până acum omul cumpăra medicamente precum cumpăra dulciuri. Însă uneori își mai uita „îndatoririle față de stăpân”. Mai ales când se simțea bine. Acum timpul s-a schimbat. Noul model intră în forță. Vrei să trăiești? Trebuie să urmezi „planul” cu seriozitate: îți faci vaccinurile regulat și „totul va fi bine”. Iată cum noțiunea de prevenție capătă un damf deosebit de profitabil pentru „băieții deștepți” din spatele butoanelor. Care, ca de fiecare dată, cad în picioare.
(Dan Diaconu, https://www.facebook.com/TrenduriEconomice)
